Venere paleolitice...

 

Venerele astea sunt din ce în ce mai multe. Nu stiu, sunt ușor de făcut sau e o modă recentă?

Jurnal de pandemie cu autori antici (V)

Politică și pandemie. Ciuma din Atena și sfârșitul omului politic Pericles.

Ca orice pandemie din trecut și ciuma COVID-19 își urmează implacabil cursul, până ne infectăm în proporția necesară unui echilibru cerut de imunizarea de grup. Diferența față de psihoza din vremea lockdown-ului și zilele astea este că acum oamenii sunt speriați mai aplicat, mai cu sens. Cercul s-a strâns, transmiterea comunitară nu mai e o poveste de la Digi24, ci este cât de poate de concretă. Fiecare cunoaștem, deja, mai multe persoane din zona de prieteni-cunoștiințe, care au avut COVID-19 și cu care am și interacționat la un moment dat (din fericire pentru noi înainte să devină contacți sau pozitivi). Ne-am obișnuit cu sentimentul că ne putem infecta oriunde și oricând, că ți-a șuierat glonțul covidului pe la urechi de fiecare dată când ai auzit că un cunoscut s-a infectat. Mai ales acum, după deschiderea școlilor, izolarea și prevenția infectării au devenit ficțiuni. Fiecare știe că mai devreme sau mai târziu va veni în contact cu virusul. De ce nu mai sunt oamenii atât de speriați, de ce nu poartă regulamentar măști, de ce nu au priviri de câini hăituiți? Pentru că percep acum boala ca pe o gripă sezonieră, mai mult decât ca pe o ciumă, holeră sau gripă spaniolă, sau o boală nouă care te trimite direct la ATI ca în Lombardia în primăvară. Desigur că oamenii s-au obișnuit cu covidul după câteva luni de pandemie prezentă în cotidian.

Această nouă prezentare publicitară a pandemiei este agreată și de politicieni, preocupați acum de alegeri și de securizarea pozițiilor în administrarea țării pentru următorii patru ani. Asta este prioritatea lor și nu sănătatea publică, siguranța cetățenilor de pe stradă și a cetățenilor personal medical care luptă cu virusul, în linia întâi, în spitale. Și cu certitudine, nu siguranța copiilor noștri, care sunt trimiși în școli cu măști, deși era limpede de la început că peste tot unde s-au deschis școlile în lume a crescut curba infectărilor. Cum scria cineva pe facebook, s-a suspendat pandemia până după alegeri.

Politicienii de azi, care ne guvernează, nu prea iau aminte la exemplele istoriei (pentru că în general nu citesc decât rapoarte, contracte și mesajele de pe pachetele de țigări). Așa că le aduc aminte cum îl afectează o situație de criză, cum ar fi o epidemie infecțioasă, pe cel care guvernează, cu un exemplu despre Pericles și ciuma ateniană scos din Tucidide, acest al doilea părinte al istoriei. Sfârșitul carierei politice a lui Pericles din cauza ciumei, după ce a fost 15 ani strateg, este povestită și de Plutarh, în Viețile paralele.

Mai multe decizii proaste l-au pierdut pe omul politic atenian. Expediția eșuată în Argolida (eșuată și din cauza faptului că soldații s-au molipsit de ciumă) și pustiirea teritoriului agricol al Aticii a revoltat poporul. Adunarea poporului Aticii între zidurile orașului și mizeria și condițiile precare au favorizat răspândirea ciumei în oraș, dar cunoștințele medicale de atunci nu permiteau sesizarea acestor legături cauzale, pentru că medicina hippocratică explica ciuma prin stricarea aerului din cauza infectării (miasmelor – miasmata). Anticii considerau molimele pedepse divine și la originea lor se află de obicei o crimă, un sacrilegiu. Pentru molima din 596/593 a. Chr. cauza a fost «crima kylonică», când arhontele Megakles din familia Alkmeonizilor i-a ucis pe partizanii lui Kylon, refugiați pentru protecție la altarul de pe Acropolă. Spartanii au reactivat propagandistic acest delict vechi de două secole pentru că Pericles aparținea pe linie maternă familiei Alkmeonizilor. Astfel, omul politic Pericles cade în dizgrația atenienilor și este îndepărtat din funcția de strateg și amendat cu 80 de talanți nu doar datorită eșecului militar, ci și din motive religioase activate de considerarea molimei drept o pedeapsă divină. O crimă a familiei lui Pericles, considerată ispășită, nu a făcut să dispară miasma, care a dormit 200 de ani, pentru a se reactiva acum (pentru o prezentare detaliată a surselor și interpretarea evenimentelor rezumate de mine aici vezi Al. Rubel, Cetatea înspăimântată. Religie și politică la Atena în timpul războiului peloponeziac, Iași, 2006, pp.113-144).

Acest episod din vechime, de la originile democrației, ne arată că în condiții de stress social și pandemie, deciziile politice ale gloatei pot fi dictate și de irațional, nu doar de calcule pragmatice. În locul politicienilor de azi nu aș sta atât de liniștit cu ochii pe sondaje și cu primarii în funcție realeși. Nu știi niciodată ce explicații bizare poate genera o pandemie în desfășurare, iar poporul știe să găsească vinovați.