...se vogliamo che tutto rimanga come è, bisogna che tutto cambi...
Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Il Gattopardo

duminică, 24 noiembrie 2019

NOTE ZILNICE

Nu îmi place să fac pronosticuri electorale, dar se arată, de dimineață, că prezența la vot va fi redusă. Am văzut pe facebook săptămâna asta o glumă cu ziarele de luni care anunțau victoria Vioricăi Dăncilă în alegerile prezidențiale. Singurul lucru care mi-a venit în minte a fost The Man in the High Castel a lui Philip K. Dick. Imaginați-vă o realitate alternativă, o ucronie, cu Viorica Dăncilă președinte al României, cu o țară condusă încă patru ani de eșalonul trei al PSD. Și așa poate vă decideți să mergeți la vot. 

vineri, 22 noiembrie 2019

Note zilnice

Două Românii?

De obicei când se apropie campaniile electorale aud aberația asta cum că ar exista două Românii. Una a celor care votează cu partidele liberale, progresiste, proeuropene, cultivată și preponderent urbană și cealaltă a celor nostalgici, agățați de amintirea trecutului comunist, needucată și preponderent rurală, care voteză cu PSD. Pe de o parte nu îmi plac maniheismele, împărțirile acestea în buni și răi, în tineri frumoși și liberi urbani și bătrâni urâți, fără dinți și dependenți de sistemul social de stat, deci neliberi, rurali.  Nu cred că faliile sunt atât de clare, ci mai degrabă aceste clivaje imaginare sunt simplificări, pentru ca analiștii din media de azi să încerce să înțeleagă și să explice România locuitorilor ei. Sunt simplificări menite să ne ajute să ne poziționăm ideologic și să votăm ceva, cumva. Depășind dihotomia urban – rural, aceste două Românii se reconfigurează geografic și istoric cu ocazia votului (în opinia acelorași sociologi și analiști). Transilvania devine albastră, galbenă sau portocalie, după caz, iar sudul României și Moldova, roșii. În jocul acesta de culori dispare ruralul transilvănean fără dinți și dependent de paternalismul statal. Și se subțiază la extrem România cultivată și progresistă din orașele vechiului Regat. Este o nouă simplificare care activează în noi reflexele autonomiste: Transilvania e din Mittteleuropa, are un pedigree de K und K, pe când lumea din exteriorul Carpaților era premodernă în secolul XX (dovadă răscoala țărănească de la 1907). Asta ar fi o altă falie, de data această istorică, între cele două Românii. Există social, geografic și istoric, două Românii? Nu cred, dar e interesant să mutăm accentul pe categorii de vârstă. Generația bunicilor și părinților, maturizați și trăiți pe vremea lui Ceaușescu este condamnată (din perspectiva diverșilor analiști din media) să voteze cu PSD. Subjugați de ochiul de sticlă al televizorului, urmărind zilnic Antena 3, cei mai în vârstă nu pot fi decât nostalgici comuniști, naționaliști, antiprogresiști, conservatori. Cei mai tineri, născuți la sfârșitul anilor ’80 sau chiar după 1989, locuiesc în orașe, în halouri wireless, cu ochii în facebook-ul telefonului din orice poziție, sunt informați, proeuropeni, progresiști, liberali. Nu spun că nu este așa, cred doar că binele și răul nu sunt împărțite în lume și în societate în două mulțimi egale, ci se regăsesc peste tot, împrăștiate în dozaje diferite. Cele două Românii imaginare sunt un instrument de campanie electorală, pentru că în realitate ele se intersectează și se combină pe multe nivele în complexitatea de azi.  Există multe Românii în țară și în diaspora și  evoluează după dinamici diferite. Analiza politică și socială din media de campanie este și ea manelizată, ca totul în România azi, și ne împarte în prieteni, cu valoare și dușmani (pronunțat dujmani), fără valoare.

duminică, 10 noiembrie 2019

Activități

S-a desfășurat vineri si sâmbătă al VII-lea colocviu național de arheologie la Muzeul de Istorie Turda cu tema Scris, citit și știință de carte în Dacia romană. Vineri s-a vernisat și expoziția omonimă care va putea fi văzută încă șase luni. Vreau să le mulțumesc colegilor care au participat și prin prestația lor științifică au contribuit la reușita acestui colocviu tematic. Expoziția este deosebită, un model pentru cum ar trebui să arate o expoziție de muzeu în România. După aceste două zile sunt optimist: există potențial pentru excelență și în România. Putem face lucruri comparabile cu ce se întâmplă în acest domeniu în țări mai civilizate. Nu mai suntem românii din bancul cu două bile de oțel, una pierdută și cealaltă stricată. De aceea trebuie să mergem azi la vot și să votăm pentru viitor, nu pentru trecut. 

Fabrica de nemurire

Fabrica de nemurire