http://www.contributors.ro/cultura/venus-de-la-poiana-cire%c8%99ului-despre-o-statueta-falsa-%c8%99i-o-mistificare-arheologica/
Venus de la Poiana Cireșului. Despre o statuetă falsă și o mistificare arheologică
În
vara aceasta ar fi avut loc, chipurile, o descoperire arheologică senzațională.
Pe un șantier paleolitic de tradiție, la Poiana Cireșului, lângă Piatra Neamț,
s-a găsit o statuetă de gresie reprezentând o Veneră paleolitică, absolut
întreagă. În decembrie am fost invitat la Târgoviște unde a fost prezentată
publicului marea descoperire într-o expoziție dedicată care detalia în panouri și
contextul precis al descoperirii: în situl paleolitic de la Poiana Cireșului.
Când am văzut invitația cu poza
statuetei primul meu gând a fost că este un fals. Apoi după ce un coleg mi-a spus că a fost
descoperită de arheologi în săpătură sistematică am fost pur și simplu invidios.
După câteva zile am citit într-un ziar o poveste ușor diferită: cum că de fapt
a fost găsită inițial de doi amatori care au chemat arheologii care apoi au
săpat acolo. Știrea era neclară și recunosc că nu mi-am pus întrebări
suplimentare pentru că am crezut că este o distorsionare jurnalistică datorată
faptului că nu înțeleg birocrația săpăturilor arheologice. În mintea mea nu era
loc pentru o asemenea informație: cum adică niște amatori să găsească un obiect
într-un sit arheologic.
La începutul anului a explodat în
presă scandalul. Ziarul Libertatea a inițiat o anchetă jurnalistică care a scos
la lumină un adevăr urât (https://www.libertatea.ro/stiri/inscenarea-lui-venus-cum-s-a-regizat-in-2019-cea-mai-importanta-descoperire-paleolitica-din-istoria-romaniei-am-facut-aicea-un-scenariu-ca-am-gasit-o-2845585). Statuia a fost descoperită anterior de niște amatori (cică într-un sit de
la Poiana Cireșului, nu se știe care), după care au fost anunțati arheologii
care au scos statueta, au dus-o la hotel și a doua zi au replantat-o în sit și
au redescoperit-o cu scenariu și filmări. Apoi mulți dintre colegii arheologi
pe rețelele de socializare s-au pronunțat spunând că acest mod de a redescoperi
artefactul umbrește descoperirea senzațională.
Îmi pare rău, dar eu citesc altfel acest film al evenimentelor.
Mistificarea descoperirii este, de fapt, o fraudă prin care se creează, se contraface,
deliberat un context unei piese pentru a o valida ca genuină. Venus de la
Poiana Cireșului este un fals grosolan și asta poate demonstra orice arheolog,
fără să fie specialist în arta paleolitică, fără niciun studiu special de
traseologie sau alte metode moderne.Venus de la Poiana Cireșului trebuie, așa
cum ne-a învățat Oscar Montelius, încadrată într-o serie tipologică și apoi,
prin tipo-cronologie, datată. Ori acest lucru îl poate face și un amator,
pentru că Venus de la Poiana Cireșului este foarte apropiată de arhetip, de
fapt, aproape identică. Aș putea spune prea
apropiată de arhetip ca să fie originală. Arhetipul Venerelor paleolitice
în viziunea modernă despre arta paleolitică este Venus din Willendorf. Imaginea aceasta este peste tot, în manualele de școală primară, în
reclame, în filme (vezi Wendol’s Mother din The 13th warrior
sau Old Mother din 10 000 BC). Replici ale statuetei
Venus din Willendorf din diverse materiale pot fi cumpărate de pe internet cu
20-30 de dolari. Astfel că aproape oricine, cu un pic de cultură
generală, putea să introducă statueta de la Poiana Cireșului în seria
tipologică a Venerelor paleolitice. Este ca și cum eu aș descoperi în casa
romană pe care o cercetez de câțiva ani la Potaissa (Turda) o statuetă a Venerei
de tipul Venus din Milo, dar fără brațe. Pentru că asta e imaginea standard modernă
despre Venus Pudica. Cu alte cuvinte cel care a făcut copia a păstrat din Venus
din Willendorf exact ce nu trebuia. Anume capul cu coafura sau masca cu striuri
orizontale. Adică cea mai directă trimitere la arhetip, la imaginea consacrată,
un detaliu pe care nu îl mai regăsim niciunde în seria Venerelor paleolitice.
Un alt detaliu este marcarea identică a organului genital. În rest, deși proporțiile
sunt similare statueta de la Poiana Cireșului este mai stilizată. Atât de
stilizată încât mâinile mici și subțiri pe care Venus din Willendorf sau Venus
de la Lespugue și le țin, într-un gest caracteristic, deasupra sânilor, au
dispărut pur și simplu. Umerii și brațele statuetei de la Poiana Cireșului, ca și
pliurile de grăsime, sunt asemenătoare oarecum cu cele ale statuetei zise Venus
din Dolní Věstonice. Uitându-mă atent la statueta de la Piatra Neamț o vreme nu
am înțeles rostul celor două adâncituri de pe brațe. Ele nu se regăsesc la nici
o Veneră paleolitică și nu le-am putut esplica prin stilizare. Curburile stilizate
urmăresc liniile naturale ale corpului și omul nu are brațul, humerusul,
concav. Am înțeles doar când am văzut o poză cu statueta în vitrină la Târgoviște.
Acolo sârmele care susțin statueta sunt așezate sub adîncituri, când era mai
simplu să fie puse exact în adânciturile respective. Pentru că din acest motiv au
fost făcute, pentru susținere. Statueta aceasta a fost expusă anterior într-un
suport și asta este pentru mine o certitudine. Dacă cineva mă contrazice îl rog
să îmi explice în alt mod rolul și rostul adânciturilor de pe brațe. Și, din
cîte știu eu, în paleolitic nu descoperiseră încă sârma.
Scandalul acesta nu umbrește o descoperire senzațională,
ci arheologia din România și arheologii ca grup profesional. Pentru celebritate
și sper, din naivitate, niște colegi au fost dispuși să falsifice cu bună știință
condițiile de descoperire ale unui artefact pentru a-i conferi credibilitate,
pentru a-l valida ca original. Această impostură este dincolo de Codul
deontologic al arheologilor din România (http://www.cimec.ro/Arheologie/cod_deont_arh.htm). Cine l-a scris nu și-a putut imagina o asemenea
situație care ține de domeniul absurdului și de Codul penal. Cine ne va mai da
credit vreodată ca specialiști când noi plantăm falsuri moderne în situri, le
redescoperim cu scenarii în lumina reflectoarelor și le prezentăm publicului în
expoziții dedicate? Consider că trebuie luată poziție publică acum, devoalat
falsul și repudiate astfel de practici care ne dezonorează.
Sursa ilustrației: 1. https://www.libertatea.ro/stiri/inscenarea-lui-venus-cum-s-a-regizat-in-2019-cea-mai-importanta-descoperire-paleolitica-din-istoria-romaniei-am-facut-aicea-un-scenariu-ca-am-gasit-o-2845585;
3. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/89/Venus_de_Lespugue_%28replica%29.jpg;
4.https://ro.wikipedia.org/wiki/Venus_din_Doln%C3%AD_V%C4%9Bstonice#/media/Fi%C8%99ier:Vestonicka_venuse_edit.jpg;
Înainte
de articolele din Libertatea. Cum s-a descoperit Venus din Piatra Neamț
Este important de reținut că această statuetă a fost
descoperită prin săpături arheologice sistematice pentru că majoritatea
statuetelor de acest tip, descoperite de foarte multă vreme, au fost
descoperite întâmplător (ex: în terenul arat), nu prin săpături făcute de
arheologi. Importanța acestei statuete constă în primul rând prin faptul că a
fost descoperită pe șantierul arheologic.
Săpăturile au fost făcute cu participarea lui
Daniel Popa și a tânărului Andrei Alexandru Smeu din Piatra-Neamț. Ambii au
participat la săpăturile din luna iunie, iar Andrei Smeu a continuat să fie în
colectivul de cercetare și în luna august.
Specialiștii săpau în pământ într-o așezare paleolitică
atunci când au dat peste un obiect ce le-a captat imediat atenția, în iunie
2019.
Practic, rezultatul arată faptul că statueta descoperită la Piatra Neamț este, de
fapt, cea mai veche sculptură din România și din această parte a Europei, dar
totodată și una dintre cele mai semnificative descoperiri paleolitice de pe
continent.
https://www.descopera.ro/istorie/18663488-statueta-veche-de-17000-de-ani-tip-venus-descoperita-in-romania
(12.12. 2019)
http://www.rador.ro/2019/12/11/prima-statueta-de-tip-venus-din-romania-veche-de-17-000-de-ani/
(11.12.2019)
Colectivul
de cercetare al Muzeului Evoluției Omului și Tehnologie în Paleolitic, din
cadrul Complexului Național Muzeal ”Curtea Domnească” din Târgoviște,
instituție subordonată Consiliului Județean Dâmbovița, anunță comunitatea
științifică și opinia publică din România că a descoperit, prin săpături
arheologice, într-o nouă așezare paleolitică (denumită Piatra Neamț 1),
prima statuetă de tip Venus din țara noastră, în data de 21iunie 2019.
Expoziția
de la Târgoviște
Descoperită prin săpături arheologice, într-o nouă
așezare paleolitică (denumită „Piatra-Neamț 1”), în data de 21 iunie 2019,
statueta este, potrivit datărilor cu radiocarbon AMS, cea mai veche sculptură
în piatră din România (17.000 de ani) și din această parte a Europei,
reprezentând și una dintre cele mai importante descoperiri paleolitice de pe
continentul nostru.
Despre
înscenarea descoperiririi și ancheta ziarului Libertatea.
”Elena Nițu m-a sunat din Târgoviște pe
20 iunie și ne-a zis să mergem să săpăm a doua zi, vineri, că ea trebuia să încheie
nu știu ce documente. Săpăturile erau la 2,50 metri și
trebuiau să fie la 3 metri, în actele pe care urma să le predea”, a spus
Popa. Acolo, într-o ravenă, spun
amatorii Popa și Smeu, au săpat începând cu ora 10 dimineața. Acolo, „au zis:
«Ce facem, domnul Popa, ce facem acuma? Stăm, păzim statuia aicea?» Zic «Nu,
luaţi-o, o ducem la hotel». Am pus-o în folie, fotografiile sunt…”
A doua zi, de dimineață, toți au plecat
spre sit. Au plantat statuia în pământ. ”Am adus-o înapoi. Pentru că i-au rămas
urmele spatelui în argilă. Şi-am pus-o exact în locul ei. Şi am făcut o
poveste, că am descoperit-o, că aia, că aia”, a povestit inginerul silvic
Popa.
În filmul realizat de Ghimiș, pe care
jurnaliștii Libertatea l-au urmărit ieri la Târgoviște împreună cu profesorul
Cârciumaru, se vede cum Elena Nițu și toți ceilalți se prefac că descoperă
statuia. Marin Cârciumaru a refuzat să pună filmul la dispoziția publicului.
”Haideți toți, ne filmează, e istorie!
Bravo! Bravo!”, spun Elena Nițu și colegii săi, la înscenarea descoperirii,
filmată pe 22 iunie 2019.
Cârciumaru a zis că ”da, colegii mei au
îngropat statuia, dar e o reconstituire, se întâmplă în arheologie”.
Articole
în limbi de circulație internațională
The alleged discovery
of a 17,000-year-old Venus figurine in an archaeological site near Piatra
Neamt, in North-Eastern Romania, has stirred controversy after local
journalists reported that the figurine was found by two amateurs, not
professional archaeologists, raising questions about its authenticity. The team
of archaeologists who was in charge of the site staged the discovery and made
photos suggesting that they were on site when the figurine was found, thus
aiming to make the discovery more credible.
The circumstances in which the statue was found, the impossibility to date the material from which the statue is made, its nearly perfect state, and the style that doesn’t match the period when it was supposedly created point rather to a fake than to an authentic discovery, according to specialists.
The circumstances in which the statue was found, the impossibility to date the material from which the statue is made, its nearly perfect state, and the style that doesn’t match the period when it was supposedly created point rather to a fake than to an authentic discovery, according to specialists.
Alte
reacții. Teoria falsului
„Până la certificarea de către
specialiști independenți a autenticității acestui artefact, «Venus de la Piatra
Neamț» trebuie așadar considerată un fals, «plantat» într-un sit nu o dată, ci,
vedem, de două ori! Promovarea ei ca autentică, sub orice formă, reprezintă în
cel mai bun caz o formă de neprofesionalism, iar în cel mai rău, o impostură
asumată”
„Din punctul meu de vedere arată foarte
ciudat pentru o figurină „Venus” (personal nu prea îmi place termenul dar este
ok). În general este o mare varietate printre aceste figurine și se întâmplă
foarte rar ca două figurine să fie foarte asemănătoare, mai ales două din
regiuni diferite. Aceasta însă arată mult ca statueta Willendorf din Austria.
Cu toate acestea statueta din Willendorf este datată, folosind radiocarbon, cu
25.000-24.000 de ani î.Hr. Cu 7.000-8.000 de ani mai veche decât este datată
figurina din România. De asemenea, figurina din România este foarte plată, ceea
ce este foarte ciudat”
Reacții
contra articolelor din Libertatea și contra teoriei falsului
Legislație
De fapt lucrurile stau așa: doi muncitori au
sapat singuri intr-un sit arheologic.
Chiar dacă noul sit Piatra Neamț 1 (restaurantul Căprioara) nu e
inregistrat in RAN era în 21 iunie 2019 când cei doi săpau fără asistență arheologică
într-o zonă cu patrimoniu arheologic
cunoscut și cercetat cf. art. 2 (1) h din OG43/2000, sau, cel puțin, într-o
zonă cu patrimoniu arheologic reperat
art. 2(1) j). Iar art. 3 (3)
spune că Cercetarea arheologică se realizează, în condiţiile prezentei
ordonanţe, de către personalul de specialitate atestat şi înregistrat în
Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului săpăturilor
arheologice din România, precum şi cu respectarea normelor privind standardele
şi procedurile arheologice şi în acord cu principiile Codului deontologic al
arheologilor din România. Iar conform art.
25 (1): Efectuarea oricăror lucrări care pot afecta siturile
arheologice, în absenţa certificatului de descărcare de sarcină arheologică, se
consideră distrugere a monumentelor istorice şi se pedepseşte potrivit
prevederilor legii penale.
Un investitor care
sapă fundații într-o zonă fără patrimoniu arheologic reperat (deci fără să fie
în RAN sau LMI) și după descoperirea unor vestigii continuă lucrările fără asistență
arheologică, distrugând patrimoniul arheologic, cade sub incidența articolului
25 (1), chiar dacă situl respectiv (odată reperat ca atare) nu a fost înscris
în regim de urgență în LMI sau RAN. Deci, descoperirea întâmplătoare de
vestigii în zone care nu sunt declarate situri arheologice este una, dar
distrugerea prin lucrări sau cercetarea arheologică neautorizată în zone cu
patrimoniu arheologic reperat este altceva.
Vezi și legea 182
din 25 octombrie 2000 (republicată) privind protejarea patrimoniului cultural
național mobil, art. 47
zice (1) Cercetările arheologice
sistematice, precum și cele preventive sau de salvare, efectuate de persoane
juridice, sunt autorizate, coordonate și controlate de Comisia Națională de
Arheologie și de Ministerul Culturii, potrivit legislației în domeniul
protejării patrimoniului arheologic. (2)
Persoanele fizice sau persoanele juridice neautorizate nu au dreptul de a
efectua în siturile arheologice detecții și cercetări sau orice fel de alte
intervenții care pot deteriora sau pot afecta aceste situri.
Pentru
ce s-a întâmplat cu piesa din momentul descoperirii și până azi (de ce arată
atât de diferit și unde au dispărut patina și ocrul) ar trebui sesizată Comisia
Națională a Muzeelor și Colecțiilor, care conform HG 1546 din 18 decembrie 2003 pentru
aprobarea Normelor de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile
clasate ar trebui să solicite date privind demersurile
anterioare restaurării (inventariere, clasare, solicitare apobării CNMC pentru restaurare
piese de tezaur, analize și investigații în urma cărora s-a propus restaurarea,
comisia de resturare) și întreaga documentația de restaurare, care
cuprinde: a) fişa de evidenţă; b) fişa de conservare; c) documentaţia
restaurărilor anterioare; d) documentaţia de investigaţii; e) documentaţia
foto; f) metodologia de restaurare; g) procesul-verbal al comisiei de
restaurare; h) jurnalul de restaurare.
