Ivermectină, conspiraționism și proteste
Nu toți reacționăm la fel la stressul provocat de epidemie, de boală, de spaima morții care se instalează în contextul pandemic. Nu suntem toți la fel de raționali, nu avem același nivel de educație. Așa era și în antichitate, în vremea ciumei antonine. Exista și pe-atunci o practică medicală, cea hipocratică practicată de Galenus, martorul avizat cel mai important al ciumei din secolul II. Alții ascultau oracolele lui Alexandru din Abonoteichos și așteptau salvarea de la zeul Apollo, arcașul divin cu plete de aur care îndepărta norul de ciumă. Asta facem și azi: ne tratăm cu medicamentele de sinteză care sunt parte integrantă din viața noastră, apelăm la doctori și la știința lor și, în ultimă instanță, pentru a ne salva viața, la aparatura complicată și scumpă de terapie intensivă. Unii poartă mască, se spală și se dezinfectează pe mâini, se izolează cât mai mult sau păstrează distanța în public sau la locul de muncă. Alții, mai puțin informați, apelează la tratamente bizare, pornind de la zvonuri din spațiul public: medicamente cu uz veterinar ca ivermectina, ceaiuri și suplimente alimentare pentru imunitate. Credința și apelul la divinitate își găsește locul și în lumea laicizată de azi. S-a făcut apel la moaștele diferiților sfinți vindecători, care în trecut au alungat epidemii.
În Britannia secolului II, în Londra (la Vintry, unde Walbrook întâlnește Tamisa) s-a găsit o foiță de plumb, o amuletă (philacteria) pe care un grec, Demetrios, a scris o invocație magică cerând ajutorul împotriva pericolului epidemiei. Invocația, în greacă, debutează cu niște voces magicae cu niște nume demonice bizare, Abrai, Barbaso, Barbasoch, Barbasoth, Eulior, Athemorphi, probabil de origine ebraică. Mai jos este cerut ajutorul marelui Iao, marelui Sabaoth, din nou Iao și Abrasax, adică formele în care Dumnezeul veterotestamentar Yahweh apare pe artefactele magiei internaționale din antichitate: Iao Abrasax Sabaoth. După enumerarea puterilor demonice din primele rânduri, li se solicită ajutorul: îndepărtați zgomotul ciumei furioase. Pentru a fi sigur de eficiența incantației, Demetrios, după invocarea lui Iao Sabaoth, adaugă și un hexametru, un fragment de oracol apollinic: Phoībe ákersikóma, toxóta, loimoū nephélesi ápélaune, adică Phoebus cu părul lung, arcașule, alungă norul ciumei. Este aproape identic cu oracolul autofon dat de Alexandru din Abonoteichos, citat de Lucian[1].
Probabil că un medic din antichitate, practicant al medicinei hipocratice, nu ar fi fost foarte contrariat de aceste practici magice de îndepărtare a bolii. Magia era o paraștiință și se presupunea că apelul la aceste ființe intermediare (demonice) conjurate prin practicile magice poate avea rezultate, așa cum practica medicală combina intervențiile chirurgicale și medicația (prafuri și alifii) cu ritualurile de incubatio și dedicații votive pentru zeii salutiferi, Aesculapius, Hygia, Apollo, Nymphae, Serapis, Grannus etc. Probabil magia medicală și medicina hipocratică se aflau în raporturi similare cu cele în care se găsește azi medicina alopată și cea holistică. Sunt destui doctori cu școală care prescriu azi medicamente naturiste și ceai de urzici.
Am invocat amuleta londoneză pentru a ilustra neîncrederea în practica medicală, relațiile tensionate dintre oamenii de rând și specialiștii medici în vreme de epidemie. Poate mai ilustrativ este un episod de holeră din epoca modernă, undeva în America centrală.
În 1837, în Guatemala, un general metis, Rafael Carrera «a condus o mulțime furioasă de aproape 2000 de oameni, cerându-le socoteală responsabililor cu sănătatea publică din Matacuescuintla, o așezare montană aflată de vreo 60 de kilometri mai la est de capitală. O bună parte dintre aceștia credeau că holera era de fapt otrava pusă în fântâni și pâraie de către clasa conducătoare din Guatemala, pentru a-i extermina pe localnici și a aduce companii străine care să le ia pământurile. Autoritățile medicale, pretindeau ei, fuseseră trimise ca să-i de-a gata cu medicamente otrăvitoare. Într-un final, mulțimea a silit unul sau doi doctori – cifrele nu sunt clare – să înghită toate medicamentele pe care le aveau asupra lor. Laudanumul luat în asememea cantități este fatal, iar moartea medicilor a alungat orice îndoială din mintea oamenilor, convinși de-acum că doctoriile erau de fapt otrăvuri. Au urmat revolte armate care s-au întins în toate regiunea rurală, culminând cu o listă de plângeri împotriva guvernului»[2].
Parcă suntem în filmul de azi: vaccinuri cu microcipuri cu 5G pentru exterminare și control, medici «asasini» și revolte împotriva autorităților statului și a restricțiilor impuse pentru limitarea contagiunii. Lipsa de educație este sinonimă cu dezinformarea, iar prostia umană este o constantă în istorie.
[1] R. S. O. Tomlin, «Drive Away the Cloud of the Plague»: a Greek Amulet from Roman London. In: R. Collins, F. Mc Intosh, Life in the Limes, Oxford & Philadelphia, 2014, p. 197-205.
[2] W. Carlsen, Jungla de piatră. Extraordinara călătorie a lui John L. Stephens și Frederick Catherwood și descoperirea civilizației pierdute a mayașilor, București, 2020, p. 182.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu