Per luem vita functi sunt...
Pandemiile, antice sau moderne, au transformat moartea în statistică. De
mai mult de un an de pandemie COVID vedem o sarabandă a cifrelor cu îmbolnăviri
și decese, la o scară de mărime mondială, adică mai ales în China, SUA,
India, Brazilia, Rusia, acolo unde numărăm milioane de
îmbolnăviți și sute de mii de decese. Nimeni nu mai crede că numărul morților la nivel mondial în anul 2020, de
exemplu, este ca în orice alt an, ca într-un sezon regulat de gripă. 132 929 832 milioane
de infectări și 2 885 401 de decese la nivel mondial, până acum[1].
Chiar dacă continuă să se spună că este o epidemie cu mortalitate redusă, că
sunt afectați mai ales cei în vârstă și cu comorbidități, cifrele și graficele sunt relevante și, ca orice lucru numărabil, au valoare
absolută. Poți să te îndoiești, în calitate de covidosceptic, dar nu poți nega evidența.
Prezența aceasta a morții statistice în cotidian a dus la deprecierea valorii vieții. Se instalează un fel de
resemnare, ca a ciobanului din Miorița. Auzi zilnic că mor atât de mulți oameni, vezi că au murit
persoane apropiate, dintre cunoscuți sau din familie, încât moartea nu îți mai apare ca o
enormitate.
Tot în Noricum, la Zollfeld (anticul Virunum), s-a găsit o placă de
bronz, dedicată zeului Mithras cu ocazia refacerii templului său din localitate
în 184 p. Chr. Placa de bronz ținea loc și de album al comunității credincioșilor: inițial erau 34 de persoane care au contribuit la refacerea templului după care, în anii
următori, mai sunt adăugați 64, până la cifra de 98. Adăugarea
de membri noi indică acceptarea de cultores în această comunitate
mithraică din Virunum. În 26 iunie 184 p. Chr. adoratorii lui Mithas din acest
templu s-au adunat mortalitatis causa (...et mortalitatis causa convenerunt
Marullo et Aeliano consulibus VI kalendas Iulias...)[3].
Cum observă R. Beck, mortalitas este folosit, în general abstract, în
sensul de the mortal condition, dar în această inscripție cuvântul poate fi
folosit în sensul de mortalitate, pentru consemnarea morților propriu-zise. Cinci persoane
din cei 34 de membri inițiali menționați în inscripție au murit între momentul contribuției pentru refacerea
templului și dedicarea acestui album, printre care și un pater, Iulius
Secundinus. Dar incidența morților în această comunitate mithraică trebuie să fi fost mult mai
mare: doar așa se justifică recrutarea a 64 de noi membri (două treimi din totalul credincioșilor). Așa cum presupune G.
Picottini cauza acestei decimări a comunității mithraice a fost ciuma, iar întâlnirea a putut fi
prilejuită de comemorarea celor morți și de cooptarea primilor opt membri ai primei cohorte adiționale[4].
Niște cetățeni anonimi din Imperiul
Roman, din provincia Noricum, Iulius Victorinus și liderii comunității mithraice din Virunum, Trebius Zoticus, Atticius Sextus și C. Flavius Nectareus,
au consemnat ravagiile făcute de această pandemie antică, ciuma antonină. O familie și o comunitate religioasă au fost decimate
prin morțile subite ale membrilor ei. Cei rămași, norocoșii acestei loterii finale, au
consemnat în piatră și în bronz pierderile lor.
Așa cum am spus, dat fiind nivelul medicinii hipocratice antice, tratamentul
celor bolnavi ar fi ceea ce numim azi îngrijre paleativă. Cu virusul
luptau doar anticorpii fiecăruia. Nu se cunoșteau stimularea
sistemului imunitar sau vaccinarea. Spre deosebire de ciuma antonină azi se
produc vaccinuri si prin vaccinare se obține o imunitate care poate salva vieți. Antivaccinismul, mult prea
prezent în societatea de azi, indică un regres în epocile întunecate ale
medicinei antice și medievale.
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Template:COVID-19_pandemic_data (08.04.2021).
[2] CIL III 5567.
[3] AE 1994, 1334.
[4] R. Beck, Qui mortalitatis causa convenerunt: The Meeting of the Virunum Mithraists on June 26, A. D. 184, Beck on Mithraism. Collected Works and New Essays, Ashgate, 2004, 335-336.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu