Jurnal de pandemie cu autori antici (VIII)

Per luem vita functi sunt...

Pandemiile, antice sau moderne, au transformat moartea în statistică. De mai mult de un an de pandemie COVID vedem o sarabandă a cifrelor cu îmbolnăviri și decese, la o scară de mărime mondială, adică mai ales în China, SUA, India, Brazilia, Rusia, acolo unde numărăm milioane de îmbolnăviți și sute de mii de decese. Nimeni nu mai crede că numărul morților la nivel mondial în anul 2020, de exemplu, este ca în orice alt an, ca într-un sezon regulat de gripă. 132 929 832 milioane de infectări și 2 885 401 de decese la nivel mondial, până acum[1]. Chiar dacă continuă să se spună că este o epidemie cu mortalitate redusă, că sunt afectați mai ales cei în vârstă și cu comorbidități, cifrele și graficele sunt relevante și, ca orice lucru numărabil, au valoare absolută. Poți să te îndoiești, în calitate de covidosceptic, dar nu poți nega evidența.

Prezența aceasta a morții statistice în cotidian a dus la deprecierea valorii vieții. Se instalează un fel de resemnare, ca a ciobanului din Miorița. Auzi zilnic că mor atât de mulți oameni, vezi că au murit persoane apropiate, dintre cunoscuți sau din familie, încât moartea nu îți mai apare ca o enormitate.
Nu știm cum a afectat ciuma antonină Dacia, pentru că nimeni nu a consemnat ciuma drept cauză a morții în inscripții. Provincia Noricum, mai aproape de frontul marcomanic, pare să fi fost mai afectată. La Eggstatt (anticul Bedaium) un anume Victorinus, împreună cu fiica lui Victorina, ridică un monument funerar pentru tatăl său Iulius Victor Martialis f. de 55 de ani și Bessa Iuvenis f. de 45 de ani, soție și mamă, și pentru Novella Essibni f. de 18 ani, toți trei morți din cauza ciumei (qui per luem vita functi sunt... pe când erau consuli la Roma Mamertinus și Rufus, adică în 182 p. Chr.)[2]. La sfârșitul inscripției este adăugat soldatul Aurelius Iustinus, numit de Iulius Victorinus frate, dar probabil în sens de camarad, fiind ambii soldați în aceeași legiune, II Italica. Nu rezultă dacă soldatul de 30 de ani a murit de ciumă sau din alt motiv. Avem o familie compusă din cinci persoane: Iulius Victor, tată și bunic, Bessa Iuvenis, soție și mamă, Iulius Victorinus, Iulia Victorina și Novella Essibni (a cărei poziție în familie nu este clară, poate o sclavă domestică). Din cinci trei mor de ciumă, într-o epocă în care viața și moartea în pandemie depindea, în bună măsură, de sistemul imunitar al fiecăruia. Boala nu ține cont nici de vârstă sau comorbidități, dacă ne uită la cifrele anilor trăiți: 55, 45 sau 18.

Tot în Noricum, la Zollfeld (anticul Virunum), s-a găsit o placă de bronz, dedicată zeului Mithras cu ocazia refacerii templului său din localitate în 184 p. Chr. Placa de bronz ținea loc și de album al comunității credincioșilor: inițial erau 34 de persoane care au contribuit la refacerea templului după care, în anii următori, mai sunt adăugați 64, până la cifra de 98. Adăugarea de membri noi indică acceptarea de cultores în această comunitate mithraică din Virunum. În 26 iunie 184 p. Chr. adoratorii lui Mithas din acest templu s-au adunat mortalitatis causa (...et mortalitatis causa convenerunt Marullo et Aeliano consulibus VI kalendas Iulias...)[3]. Cum observă R. Beck, mortalitas este folosit, în general abstract, în sensul de the mortal condition, dar în această inscripție cuvântul poate fi folosit în sensul de mortalitate, pentru consemnarea morților propriu-zise. Cinci persoane din cei 34 de membri inițiali menționați în inscripție au murit între momentul contribuției pentru refacerea templului și dedicarea acestui album, printre care și un pater, Iulius Secundinus. Dar incidența morților în această comunitate mithraică trebuie să fi fost mult mai mare: doar așa se justifică recrutarea a 64 de noi membri (două treimi din totalul credincioșilor). Așa cum presupune G. Picottini cauza acestei decimări a comunității mithraice a fost ciuma, iar întâlnirea a putut fi prilejuită de comemorarea celor morți și de cooptarea primilor opt membri ai primei cohorte adiționale[4].

Niște cetățeni anonimi din Imperiul Roman, din provincia Noricum, Iulius Victorinus și liderii comunității mithraice din Virunum, Trebius Zoticus, Atticius Sextus și C. Flavius Nectareus, au consemnat ravagiile făcute de această pandemie antică, ciuma antonină. O familie și o comunitate religioasă au fost decimate prin morțile subite ale membrilor ei. Cei rămași, norocoșii acestei loterii finale, au consemnat în piatră și în bronz pierderile lor.

Așa cum am spus, dat fiind nivelul medicinii hipocratice antice, tratamentul celor bolnavi ar fi ceea ce numim azi îngrijre paleativă. Cu virusul luptau doar anticorpii fiecăruia. Nu se cunoșteau stimularea sistemului imunitar sau vaccinarea. Spre deosebire de ciuma antonină azi se produc vaccinuri si prin vaccinare se obține o imunitate care poate salva vieți. Antivaccinismul, mult prea prezent în societatea de azi, indică un regres în epocile întunecate ale medicinei antice și medievale.

---

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Template:COVID-19_pandemic_data (08.04.2021).
[2] CIL III 5567.
[3] AE 1994, 1334.
[4] R. Beck, Qui mortalitatis causa convenerunt: The Meeting of the Virunum Mithraists on June 26, A. D. 184, Beck on Mithraism. Collected Works and New Essays, Ashgate, 2004, 335-336.